Ora 09:30. M-am trezit.Cu zambetul pe fata. Suspect, mai ales ca nu mi s-a mai intamplat de o vreme buna sa fac asta, si, ca sa vezi (!), cand am inceput sa fac asta din nou, tot tu erai cauza. Servesc o cafea cu tata, stand de vorba tacit, schimband priviri, prin perdeaua fumului tigarii lui. Simtirile incep sa prinda contur, sangele incepe sa alerge mai alert prin vene si artere, gandirea incepe sa iasa din ceata odihnei de peste noapte.
Este deja ora 11:00. Incep sa ma gandesc si mai mult la tine, realizand totodata cum te metamorfozezi pentru mine, de la visul frumos de peste noapte, la zambetul care imi insenineaza fata dis-de-dimineata, la introspectia din cursul zilei. In fata ochilor imi apare parca zambetul tau frumos, ma privesc ochii tai caprui, parca fermecandu-ma cu stralucirea lor, si parul tau matasos in unduiri lenese. In minte imi vine o melodie. Pornesc laptopul si ma delectez cu fiecare nota a ei. Gandul la tine nu ma paraseste niciodata. Ma simt atins de brate fantomatice si ma simt sarutat de buze moi. Am tot felul de flash-backuri. Si tot acest cocktail de senzatii, deimpreuna cu sentimentele ce ti le port si mi le porti, ma fac sa simt ca traiesc...
...cateodata simt ca au intrat zilele-n sac si ca nu imi mai vad capul de treburi, cu toate ca nu am nimic deosebit de facut. Alteori, timpul se scurge atat de lent, de parca si el este afectat de canicula acestei veri. Ceea ce stiu sigur referitor la timp este ca amandoi suntem condamnati a suporta consecintele scurgerii lui. Mereu cand suntem impreuna, am impresia ca e nemilos cu noi, ca parca ni se impotriveste. Cand nu ne vedem zile bune, fluviul temporal incetineste. Zilele nu mai sunt zile. Sunt ani nesfarsiti de tortura, condamnat la a nu-ti fi aproape. Sunt niste drame care evolueaza treptat in tragedii. Urasc ca trebuie sa trec prin asta, la dracu'...
Daca maine nu ar exista, nu este loc pe intreg pamantul unde as vrea sa fiu, afara de alaturi de tine.Nu te-as lasa singura niciodata. As aduna toata ura, toate resentimentele si toate emotiile negative pe care le-am resimtit vreodata si le-as strange intr-o lacrima, pe care as varsa-o pentru tine. Te-as ierta pentru tot ce mi-ai gresit vreodata si ti-as aduce aminte inca o data ca eu cred ca ai sa fii o mama extraordinara. Ca as vrea sa fii mama copiilor mei. Ca toate gandurile mele imi soptesc ca tu esti aleasa mea. Ca mereu imi vine sa urlu "TE IUBESC!". Ti-as promite ca totul o sa fie bine, fara sa iti ofer garantii. As regreta tot ce am facut sau am spus ca sa te raneasca. Ti-as cere iertare pentru tot. Si ti-as spune "TE ADOR. FII A MEA!"
"Dragostea are privirea ta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu