Am stat de multe ori să mă întreb: cum e mai bine să fiu, cum e mai bine să procedez, să mă exprim? Şi nu, nici până la momentul actual nu am reuşit să îmi ofer un răspuns... Heh, poate că nici eu nu mă cunosc atât de bine pe cât cred sau pretind. Interesant... La fel de interesant ca una din dilemele pe care le am pe această temă, a contrastelor.
Pe de o parte, am auzit că cei puternici spun întotdeauna ce simt, pentru că , sunt atât sinceri cu sine înşişi, cât şi cu cei din jur. Pentru că să spui adevărul necesită tărie în spirit şi caracter. Pentru că dacă nu eşti sincer cu propria-ţi persoană, există riscul de a nu fi sincer cu nimeni.
Pe de altă parte, am auzit că dacă spui ce simt eşti luat de fraier, că eşti privit ca fiind slab, moale. Că toţi vor încerca să profite de tine şi vor încerca să te exploateze în fel şi chip. Şi astfel, ca să eviţi această situaţie, trebuie să ţii tot timpul garda sus, să pari indiferent, cu riscul de a şi deveni aşa, mai mult sau mai puţin în totalitate.
Să risc să devin indiferent sau să mă menţin pe această linie a sincerităţii? Am fost pus în postura indiferenţei o vreme bună. Nu mi-a priit. Nu sunt eu ăla, cel puţin nu cu cei pe care îi iubesc.
Cum trebuie,deci, procedat...? Ce e de făcut...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu