Hai jigneste-ma-nc-o data, la infinit
Spune-mi din nou,te rog, ca te-am dezamagit
Nu vreau sa fiu acela care iti spune si de asta data
Ca cel far' de pacat tre' sa arunce prima piatra.
Candva am fost si eu un om, am avut sentimente
Pana ca ele sa-mi fie strivite brutal sub ghete
Mi s-a spus "te iubesc", "am incredere in tine"
Acum am ajuns sa planga sufletul in mine.
Am ajuns sa fiu sumbru, sa am numai pase triste,
Am ajuns sa nu mai cred, sa nu mai posed vise.
Am ajuns sa fiu asa, sa-ncaruntesc de timpuriu
Am ajuns sa inteleg ca pentru mine-i prea tarziu...
Ora 09:30. M-am trezit.Cu zambetul pe fata. Suspect, mai ales ca nu mi s-a mai intamplat de o vreme buna sa fac asta, si, ca sa vezi (!), cand am inceput sa fac asta din nou, tot tu erai cauza. Servesc o cafea cu tata, stand de vorba tacit, schimband priviri, prin perdeaua fumului tigarii lui. Simtirile incep sa prinda contur, sangele incepe sa alerge mai alert prin vene si artere, gandirea incepe sa iasa din ceata odihnei de peste noapte.
Este deja ora 11:00. Incep sa ma gandesc si mai mult la tine, realizand totodata cum te metamorfozezi pentru mine, de la visul frumos de peste noapte, la zambetul care imi insenineaza fata dis-de-dimineata, la introspectia din cursul zilei. In fata ochilor imi apare parca zambetul tau frumos, ma privesc ochii tai caprui, parca fermecandu-ma cu stralucirea lor, si parul tau matasos in unduiri lenese. In minte imi vine o melodie. Pornesc laptopul si ma delectez cu fiecare nota a ei. Gandul la tine nu ma paraseste niciodata. Ma simt atins de brate fantomatice si ma simt sarutat de buze moi. Am tot felul de flash-backuri. Si tot acest cocktail de senzatii, deimpreuna cu sentimentele ce ti le port si mi le porti, ma fac sa simt ca traiesc...
...cateodata simt ca au intrat zilele-n sac si ca nu imi mai vad capul de treburi, cu toate ca nu am nimic deosebit de facut. Alteori, timpul se scurge atat de lent, de parca si el este afectat de canicula acestei veri. Ceea ce stiu sigur referitor la timp este ca amandoi suntem condamnati a suporta consecintele scurgerii lui. Mereu cand suntem impreuna, am impresia ca e nemilos cu noi, ca parca ni se impotriveste. Cand nu ne vedem zile bune, fluviul temporal incetineste. Zilele nu mai sunt zile. Sunt ani nesfarsiti de tortura, condamnat la a nu-ti fi aproape. Sunt niste drame care evolueaza treptat in tragedii. Urasc ca trebuie sa trec prin asta, la dracu'...
Daca maine nu ar exista, nu este loc pe intreg pamantul unde as vrea sa fiu, afara de alaturi de tine.Nu te-as lasa singura niciodata. As aduna toata ura, toate resentimentele si toate emotiile negative pe care le-am resimtit vreodata si le-as strange intr-o lacrima, pe care as varsa-o pentru tine. Te-as ierta pentru tot ce mi-ai gresit vreodata si ti-as aduce aminte inca o data ca eu cred ca ai sa fii o mama extraordinara. Ca as vrea sa fii mama copiilor mei. Ca toate gandurile mele imi soptesc ca tu esti aleasa mea. Ca mereu imi vine sa urlu "TE IUBESC!". Ti-as promite ca totul o sa fie bine, fara sa iti ofer garantii. As regreta tot ce am facut sau am spus ca sa te raneasca. Ti-as cere iertare pentru tot. Si ti-as spune "TE ADOR. FII A MEA!"
Cum ar fi ca, avand 23 de ani, mama ta 59, sa o stii perfect sanatoasa, dar cea mai pisaloaga fiinta din lume? Si sa o urasti pentru asta. Nu stiu daca sa o urasti, poate ca ura e un cuvant prea puternic, dar sa nu suporti lucrul asta la ea.
Cum ar fi ca, la un moment dat , sa afli ca a facut un accident vascular cerebral? In momentul acela uiti de tot. De pisalaogeala, de nervi, de suparare, de serviciu, de relatia ta amoroasa, de prieteni, de bani, de probleme.Uiti de tot si incepi sa tremuri intrebandu-te “De ce oare s-a intamplat asta? De ce tocmai ei? Oare o sa se faca bine?”. Eu asa m-am simtit. Am trait cu speranta ca se va face bine si ca va fi ok. Ca va trece peste sechele si se va insanatosi, ca voi zambi si voi rade cand ma va fute la cap din nou.
Dar nenorocirea a continuat. Un nou accident vascular cerebral. Cu repercusiuni mai grave. Paralizie partiala, centru al gandirii afectat, sistemul limbic afectat… Dar a supravietuit. Si da, a continuat sa ma frece la cap si sa ma calce pe icre constant, cum avea prostul obicei. Dar am zambit. Si am ras cu ea. Si i-am spus ca o iubesc de mai multe ori,cred, decat i-am spus in toata viata.
A mai trecut o perioada. Totul parea mai bine. Dar starea ei de sanatate s-a inrautatit, cu toate ca dadea semen de imbunatatire.Ciudat…( anomalies bug me … ). A facut un al treilea AVC, i-a cedat un rinichi, i-a cedat mezenterul, splina si a facut multiple metastaze hepatice. A stat o perioada in spital, starea ei osciland in tot acest timp. Cand era mai bine, cand se inrautatea. Intr-un final, a intrat in coma neurologica.
In dimineata urmatoare, fratele si cu sora mea au adus-o acasa cu masina. Slabise ingrozitor. Ea, care in mod normal avea aproape 70 de kilograme, acum avea circa 45. Stinghie. Mai slaba ca mine, daca se poate. Si eu sunt slab ca dracu’. Avea cornea galbena, semn al cedarii hepatice si horcaia, semn ca ii era sfarsitul aproape. Am luat-o in brate, eu si cu Dan si am dus-o in casa, in camera ei. Cat timp am purtat-o pe brate, era relativ destul de agitata. Dar, deindata ce am dus-o in casa, s-a mai linistit. Sora-mea i-a spus,cu ochii inlacrimati: “Esti in patul tau,mami.” Am simtit cum calmul o cuprinde.
Am urmarit-o cum se manifesta. Respira asemenea unui om foarte obosit care doarme, cu sforaitul de rigoare . Parca o asteptam ca din moment in moment sase trezeasca , sa roteasca ochii-ialbastri in jurul ei si sa intrebe: “Da’ ce e cu atata lume in casa?” Una dintre traditii spune ca membrii familiei sa stea pe rand la capataiul muribundului, sa ii vorbeasca si, daca vreodata i-au gresit cu ceva sa ii ceara iertare. Sa ii vorbeasca din inima. Cand am auzit asta, am ramas stramb. De cand si pana unde asta? Eram confuz… intre a ma pufni un ras isteric, care nu era al meu,a izbucni in plans, a o lua la fuga si a ma duce in casa, spre a da ascultare tatalui meu. Am tras aer adanc in piept, mi-am inabusit lacrimile si am ales ultima varianta. In casa erau doua femei, apropiate ale mamei. Le-am rugat daca pot sa ma lase putin singur cu mama. Abia am putut vorbi. Am rugat-o insa, cu puterea gandului, sa ma ierte pentru toate supararile provocate vreodata. Am tinut-o strans de mana in tot acest timp, lacrimi siroindu-mi pe obraji. Din gura mea nu au iesit decat: “Iarta-ma,mami…Te iubesc!” La iesirea din casa am observat ca din ochi ii dadusera lacrimi…
Din cand in cand, ma duceam sa vad ce face. Aceeasi stare. Acelasi somn aparent, cu acelasi sforait si acelasi dat din piciorul stang…Pe seara, preotul, insotit de dascal, a venit sa ii citeasca. Eram acolo cu ei,cu tata si trei femei, printre care si o matusa. M-am inchinat. M-am rugat alaturi de ei. Spre finalul ceremoniei, popa i-a pus patrafirul in cap. Din nou a lacrimat. Iar in timpul asta, am aviut o serie de flash-back-uri. Parca o parte din viata mi se derula in fata ochilor. Am vorbit doua minute cu parintele, dupa care m-a sunat sora-mea, Alina. Am venit apoi la laptop si am scris asta…
Stau acum si ma gandesc…Oare care durere e mai mare? Sa ti se spuna “Am facut tot ce a fost omeneste posibil pentru ea”, sa iti porti mama pe brate pentru a o aseza pe patul de moarte, sa ii stai la capatai inainte si dup ace si-a dat ultima suflare sau sa ii cari cosciugul?
Si a venit si momentul cand a trebuit sa imi iau adio…In linii mari, a plouat toata ziua. In ritm ascendant ca intensitate. Noaptea intreaga au curs picuri de ploaie. Cerul a varsat lacrimi. Impreuna cu noi. Am iubit-o, dar Dumnezeu a iubit-o mai mult…
Primul single de pe albumul solo de debut al lui Deliric1, membru C.T.C. , soldat in plutonul de executie denumit Armada.Albumul contine 21 de trackuri,foarte bune din punct de vedere calitativ.
Personal, ca varfuri de lance, le consider piesele "Fraiere" si "Negru", cea din urma fiind epica.Mi se face parul maciuca si pielea de gaina la fiecare auditie.
01. Din 94 feat. Mike Diamondz [Prod: Motzu]
02. Deschide ochii feat. Dj Sauce [Prod: Carbon]
03. Piese de schimb feat. CTC, Stefan Matei (Les Elephants Bizarres) [Prod: VD]
04. Povesti cu noi feat. Cedry2k [Prod: Agresiv & Guess Who]
05. Shaorma [skit] feat. Teo
06. Cu de toate feat. Motzu, DOC, Maxi, Junky [Prod: Motzu]
07. COX feat. Carbon, DOC, Rimaru [Prod: Julian G]
08. Poate tu feat. High Jet [Prod: High Jet]
09. Negru feat. Silent Strike [Prod: Silent Strike]
10. Sange de porc feat. Nwanda, Aforic, DOC [Prod: Sez]
11. Nu-i loc de joaca feat. CTC, Faibo X [Prod: Carlitos]
12. Cine e de vina? [skit]
13. Film de Actiune feat. Aforic, DOC, Grigo [Prod: Mike Diamondz]
14. Fraiere feat. Jupiter, High Jet
15. Te stiu de-o viata feat. FreakaDaDisk [Prod: Motzu]
16. Linii de Tramvai feat. DOC [Prod: Motzu]
17. Stiu pe cineva feat. VD [Prod:VD]
18. CTC feat. Dj Paul [Prod: Carbon]
19. N-are cine ce sa ca sa [Prod: Raz One]
20. 2020 feat. Cello, RedStar [Prod: Cello]
Bonus track:
21. Demoncratie feat. Silent Strike [Prod: Silent Strike]
Ce inseamna de fapt increderea? In principiu, poate fi explicata ca un fenomen cotidian sau unul care are loc la un anumit moment dat sau ca un concept. Ce inseamna sa ai incredere intr-o persoana? Sa ii acorzi credit, indiferent de orice, sa fii convins 100 % ca acea persoana nu iti va insela niciodata asteptarile si ca va fi langa tine orice ar fi, in orice situatie si nu te va trada niciodata, ba, mai mult, daca va fi nevoita se va sacrifica pentru tine neconditionat... Viata ne da palme incontinuu cand vine vorba de incredere...Ma uit in jurul meu si vad in fiecare zi din ce in ce mai multi oameni dezamagiti, din ce in ce mai multi oameni care si-au pierdut increderea in ei insisi, in propriile lor forte.In prieteni, in familie, in cei apropiati, pana si in cei in care au investit sentimente puternice. De ce se intampla asta? De ce refuza ei sa creada ca in fiecare persoana exista o farama de bine? De ce nu sunt dispusi sa riste cand stiu prea bine ca exista si posibilitatea sa castige? O singura viata avem si trebuie traita la intensitate maxima!
...e exact cum am citit pe un magnet de frigider dintr-un magazin : "Zambeste ca si cum nu ai fi fost trist niciodata...Iubeste ca si cum nu ai fi fost niciodata ranit." Believe...
[ I got hurt. Really hurt. And sometimes when that happens, something inside me shutts off. ]
...se pare ca am atins Acea Culme.Acel zenit unde stimulii si coma se ating. Acum 40 de ani, OMUL a prevazut Era Abominabilului care ne va coplesi si, chiar daca OMUL distrugea mostenirea noastra si ne insulta inteligenta, acea Era a devenit foarte reala. Muncim pentru placere si uram vina cauzata de stres. Generatia mea se va prabusi ca una de arhitecti ai dezgustului contemporan.Cativa au luptat si au cazut. Altii au permis ca cei puternici sa fie macelariti pentru un pret de care lor insisi nu le pasa si pe care nu il vor intelege. Eu insumi sunt dezgustat de aceasta fata egoista a unui fel de om care nu e UMAN. Neincredere in informatie. Fundamentalism in opinie. Plictiseala catastrofala si un fanatic devotament pentru care NU CONTEAZA NIMIC. Unde va este gloria acum, oameni? Unde va sunt zeii si politicienii? Unde va sunt rusinea si mantuirea? Va Infuriati Fara Motiv Pentru Ca Nu Aveti Motiv!
PENTRU CE ATI LUPTAT VREODATA?
PENTRU CE V-ATI VARSAT SANGELE VREODATA?
FATA PAMANTULUI ESTE O CICATRICE CUTREIERATA DE MORTI VII.
ERA ABOMINABILULUI ESTE UN VIRUS REAL!
ACESTA ESTE VIITORUL PE CARE L-ATI CREAT!
ACEASTA ESTE LUMEA CAREIA I-ATI DAT FOC!
TOATE MINCIUNILE VOASTRE DEVIN ADEVARURI! TOATA LIBERTATEA ESTE PIERDUTA!
TOATA SPERANTA E DISPARUTA!!!
"Nu-s placid,desi-s falit, desi m-agit Sunt avid sa scuip acid pana esti invalid. Pana Terra e-un interminabil teren arid, Ard cat palpit candind a sulf si carbid."
People say home is where your heart is. But what if you don't know where your heart is or if you know, you can't use it? Like an atrofied muscle or like a broken mechanism, or like broken trust...
Friends are like a second family, a family of your own which you create at your own will, as it is your option who you become friends with or not.But what if they can't make you feel like you are home either?
What if your home is on renovation for whatever reasons? People are trying to fix it to make it last longer, to make it look better or to just change the view in order to make it all better.Can you still call it home?
And what if , at a certain moment in time, you find home? The only place where you find your inner peace, you give and you receive love in the same amount, where you listen to your favourite music, though nothing is playing except absolute silence, where everything is perfect with all the imperfections?It is there that you taste happiness, that you rediscover your innocence and are given rebirth. Still, if you lose it all, what do you do? Who do you turn to?
